Complex Carbs

- Facem și noi o pizza?
- La ora asta??
- ...
- Ok. Cu ce?...
- Păi cu anșoa. Nu știu, capere, măsline, vedem noi.

***

Așa începe a doua parte a zilei la Atelierul FROG. Momentul când am terminat de gătit, de livrat, de planificat și realizăm că ne e foarte foame. Foame din aia de CARBOHIDRAȚI, de ceva sărat, cu chilli, cu sosuri, cu arome zdravene care să ne proptească la masă cel puțin o oră după ce am terminat de mâncat.

Pizza e de obicei alegerea unanimă. Topping-ul este aproape irelevant. Blatul însă este cu totul altă discuție - aici totul contează. Grosimea, elasticitatea, culoarea pe care o are când este copt, mirosul, starea în care se află a doua zi.

(Pizza Night la Atelier înseamnă concurs a doua zi dimineața pentru Pizza Breakfast - fără nici o glumă, acea singură felie rămasă este un adevărat magnet și motiv de concurs până la Atelier)

Am o pasiune pentru pantofi (duh!). Dar daca e sa aleg între pantofi de 5,000 euro sau un cuptor de pizza ca în Napoli, aleg cuptorul - atât de mult ador pizza.

Vă mai povestesc eu despre aventurile mele cu pizza. Experiențele plăcute sunt capitole de roman, însă drama și chinurile prin care trec sunt punctuale și ușor de povestit rapid.
Pe scurt, petrec nerezonabil de mult timp ducând o luptă pentru a nu mă îndopa cu această mâncare minunată.
Când mănânc pizza simt (VĂD) cum mă îngraș, simt cum talia de viespe rămâne un vis din ce în ce mai îndepărtat, cum picioarele de gazelă se simt ca doi saci cu ciment, număr caloriile încercând să fac compromisuri imaginare și să îmi spun că sigur nu am consumat mai mult de 300 calorii toata ziua!
Când mănânc pizza planific următoarele 3 ture de alergat și următoarele 5 zile de salate. În concluzie, eu nu pot mânca orice fără să mă îngraș. Pot ajusta cantitățile, însă la pizza sunt de necontrolat. Atât de mult iubesc această mâncare.

***   

Rețeta pentru un blat de pizza perfect.
Sunt mâncăruri pe care le gătesc după rețete și mâncăruri pe care le fac după reguli. Regula ajută mai mult pentru că nu e nevoie nici de cântar, nici de o memorie excelentă, ci doar de înțelegerea logicii lucrurilor.

Făină
Puțină sare
Drojdie uscată - exact cât scrie pe pachet, raportat la cantitatea de făină
Pregătește un pahar cu apă călduță - dacă e fierbinte nu e bine pentru că se șochează drojdia. Dacă e rece nu se activează drojdia.
Pregătește ulei de măsline
Și deschide o cutie de bere italiană, din respect pentru acest popor care ne-a dat pizza.

1. Amesteci făina cu sarea și drojdia într-un bol mare. 
2. Adaugă o parte apă, o parte bere, câteva linguri de ulei și amestecă făina cu mâna. Trebuie să fie o cocă foarte lipicioasă. 
3. Adaugă apă și ulei până se desprinde de pe bol. 
4. Atentie, nu pune prea mult ulei de la început. Făina trebuie să lucreze cu apa la început pt a forma moleculele de gluten - care fac pizza ta elastică. Glutenul este "rupt" de grăsimi (deci atenție cu uleiul), însă odată stabilizat, grăsimile vor înveli fibrele de gluten (până la un punct - dacă exagerezi, iar rupi glutenul și NU VREI SĂ RUPI GLUTENUL!).   
5. Mută coca ta lipicioasă din bol pe un blat curat, pune ulei de măsline deasupra și frământă și împăturește coca până îți ies ochii din cap (ascultă dubstep) cel puțin 5 minute, până devine elastică și nu se mai lipește.
6. Înapoi în bolul uns cu ulei, acoperi cu folie și pui undeva la loc calduț. Să nu fie foarte cald - cu cât stă mai mult la crescut coca, și cu cât crește mai neforțat, cu atât va fi mai bună la gust. 
7. După 1-2 ore, aluatul e numai bun de jucat cu el. Presară făină pe un blat și întinde bucăți din cocă - fă-le cât mai subțiri și plimbă-le, jonglează-le, amețeșe-le prin aer ca să devină elastice. 

Pentru sosul de roșii se gătesc în următoarea ordine:

• În ulei de măsline, se gătește o ceapă roșie tocată fin, cu sare, piper, chilli flakes, oregano și cimbru uscat. 
• Adaugi usturoi zdrobit când ceapa e foarte moale și îl lași maxim 2 minute. 
• Adaugi roșii tocate, suc de roșii făcut de tine sau roșii proaspete tăiate bucăți. Poți adăuga și puțină apă. 
• Trebuie să fiarbă cam 10 minute. Dacă ai folosit roșii proaspete cu tot cu coajă, recomand să faci o pastă la blander din toată compoziția și să mai fierbi câteva minute. 
• Adaugă sare la final dacă e cazul și, neapărat, o lingură de zahăr ca să păcălești lumea că roșiile tale sunt din Toscana când de fapt ele sunt de la colț și nu prea au gust. 

Topping-urile sunt alegerea ta. 

Recomand maxim 4 per pizza. Așa face italianul adevărat și asta pentru că el știe că less is more. 

Buonanotte!

http://funnyasduck.net/post/22901