Le Frog parle italiano

Exact zarzavaturile astea nu îmi plac: începând cu temerarul zarzavat de ciorbă (nu, nu era niciodată zacuscă în acel borcan, mereu nimeream zarzavat de ciorbă), și încheind cu bulibășeala lingvistică.

Îmi place să vorbesc în română atâta timp cât găsesc cuvintele, și de cele mai multe ori chiar există o traducere și în română. Cei care spun ca nu pot traduce în română cine știe ce chestie din engleză, de obicei nu prea cunosc limba reginei și mai au mult până la a gândi și a visa pe englezește.

Asta fiind teoria, urmează explicația pentru propriul nostru zarzavat aici la FROG.

Peste tot unde apărem, scriem și vorbim, reușim sa combinăm nonșalant toate limbile necesare. Adică, dacă vorbim de Cupcakes, atunci spunem și frosting, icing, filling de carrot cake. Nu sună bine deloc umplutură de prăjitură cu morcov. Bleah!
Când povestim despre Quiche, tous deviens francais, si incepem cu epinards, chevre et saumon.

Am gasit formularea perfect-fandosită care să explice stilul gastronomic adoptat la FROG: noi facem un melange de rețete internaționale. Puteam să îi spunem fusion, dar nu ne avântăm doar în mâncare avangadistă, ci avem și prăjituri ca la mama acasă, doar că mama e de undeva din Provence, Toscana sau Sussex.

Meniul de catering este cel mai zarzavagiu dintre toate, acolo chiar nu mă lasă inima să traduc blini (pâini mici?), canapes, lemongrass, Persian chicken brochettes, vol-au-vent sau amouse bouche.

Roxana mi-a spus că trebuie să explicăm de ce meniul nostru este scris in 2-3 limbi. Să explicăm de ce quiche nu este plăcintă iar banana bread nu este nici pâine și nici chec de banane. Și de ce preferăm să nu aproximăm.

Dincolo de preferințele noastre artistice, culinare și alte înflorituri lingvistice, suntem de fapt trei dictatoare în bucătărie.

Iubim mâncarea și o respectăm ca pe o operă de artă. E undeva un blog care vorbește despre asta, îl voi găsi. Ca orice artă, e vorba de multă muncă, rigurozitate, o doză de chimie și câteva cunoștințe de bază pe care nimeni nu îndrâznește să le calce în picioare.

Când ne spune cineva cu dispreț că brownie este negresă, că banana bread e un chec, cookies sunt fursecuri sau quiche e plăcintă, este ca și cum i-am spune zemflemitor pictorului ca vermillon e un roșu mai dubios. Probabil, în funcție de temperamentul artistului și dispoziția de moment, m-aș trezi cu o pensulă după cap.

Nu ne supără confuzia între produsele de mai sus, asta se va clarifica în timp, vom scrie și povesti multe despre mâncare din toate părțile lumii. Ne irită malițiozitatea comentariului.

În concluzie, dacă ne mai enervează cineva, vom ataca cu brioșele din buzunare.

c.t.


Despre Vermillon și copiii din Bangladesh care lucrează în fabrică.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Vermillon