Game of nerves

Vă relatăm pe scurt trei experiențe memorabile la cumpărături, după care concluzionăm:

1.Bărbatul ieșit din peștera sa până la magazinul din colț:

Se făcea că aveam de cumpărat diverse ingrediente pentru o comandă târzie, asta bineînțeles înainte de a fugi la un eveniment. Zis și făcut. Ne înființăm la cel mai apropiat magazin al retailerului X din zonă și scanăm repede rafturile după produsele dorite, știind deja traseul și cu ochii închiși. Într-un echilibru instabil, cu ele aproape căzându-ne din brațe (asta în semn de protest față de ‘omul cu coșul’ care găsește mereu pretextul să ți-l strecoare în față și să îți ia moneda de 50 de bani), ne așezăm la una dintre cozile de la casele de marcat și încercăm sa le strecurăm pe bandă. Surpriză! După încă vreo 2 minute, banda se oprește. Nu mai pornește și pace. În spatele nostru, coada devine luuungă și compactă. (paranteză – fug repede să mai iau ceva ce uitasem). Ma întorc cât ai zice ‘frog’ și mă reașez la rând. La scurt timp, prima bolboroseala indescifrabilă. Oare cineva încearcă să comunice? Prima bolboroseală o vizează pe tipa de la casă, ‘vinovată’ în mod evident pentru defectarea benzii.

Există momente în care nu mă pot abține, așa că ripostez: ‘evident, dacă țipați la ea se rezolvă ‘. Atât! A doua bolboroseală îmi șuieră pe lângă ureche: ‘auzi, ia treci la rând!’ (rândul la care stătusem deja 10 min și unde rămăsese C.). Atac: ‘Poftim?’. Între timp, tipa de la casa își mai primește și ea o porție. Mai protestez ceva și primesc un ‘ia mai taci din gură și pleacă acasă!’. Plătesc și am un scurt schimb de priviri disperate cu casierița. Plec. Și nu acasă.

2.Super oferta de a-ți băga stâlpii pentru grădina undeva

Vă reamintim de componența exclusiv feminină a echipei FROG. Asta nu ne oprește să facem singure absolut orice treabă la care mulți s-ar da broscoi.

Plecăm așadar în căutarea unor tije metalice/pari/stâlpi/cum s-or fi numind, cu care să amenajăm o porțiune de grădina. Pe același principiu, căutam cel mai apropiat retailer specializat în diverse pentru casă și grădină și începem să căscăm ochii. Experiențele trecute ne-au arătat că mai întâi trebuie să ajungem într-o zonă cu ceva care seamană cât de cât cu ceea ce căutăm, mai apoi putând să și întrebăm umil dacă există produsul pe care îl căutăm. Până la urmă nu găsim nimic, așa că ne îndreptăm spre primul domn cu salopeta marcată căruia încercăm să îi explicăm ce anume căutăm. BIG BIG mistake! Într-o ordine aproximativă, primim următoarele răspunsuri: ‘Nu avem ‘. Noi: ‘Dar ceva similar?..’ Salopetistul: ‘Nu, nu avem, pentru că nu există asa ceva.’ (aproape ca ne reamintește de coeficientul de inteligență) Noi: ‘…cum nu există? Chiar nu există nimic asemănător?...’.

Cică nu există, de asta am găsit 5 minute mai târziu în depozitul de lângă, unde o alta acritură ne-a explicat că există, dar nu se poate tăia. L-am și tăiat și l-am și montat până la urmă, că nu ne lăsăm așa cu una, cu două.

3.Eu cu astea ce fac?

Cea mai recentă experiență, alt retailer, un shopping scurt.

‘Doriți pungă?’ Scanez dintr-o privire produsele și răspund: ‘Da, una.’ Rând pe rând, produsele intră fără nicio logică în pungă, până nu mai încap. Întreabă din nou: ‘Vă mai dau o pungă?’Calculând că de fapt produsele au fost îndesate și nicidecum aranjate în plasă și că restul chestiilor puteau fi ușor cărate în mână până la mașina, îi spun că nu. Disperată, scanează următorul produs și aproape că țipă: ‘Și eu cu astea ce fac?!’. O salvez preluând plasa și reorganizând în 30 sec toate produsele, îndesând în continuare altele și luându-le pe cele ramase sub aripă. De data asta nu ne-a mai întrebat nimeni dacă nu avem 10 bani ca să ne dea nu știu câți înapoi. Măcar dacă ar fi mai mulți.

Ce concluzionăm noi e că și toată experiența de client service din lume nu te ajuta la cumpăraturi uneori. Pe noi, de cele mai multe ori.