Tarte vs. Torte

De câteva luni încercăm, la început cu timiditate, apoi cu oarecare dârzenie, să găsim acel tort suprem. Tortul minunat de ciocolată, cu trei straturi, cu blaturi siropoase cu cafea, textură catifelată, cremă fină, eventual fructe exotice.

Problema vine din cum nu trebuie să fie acest tort. Adica să nu fie prea dulce, să nu aibă cremă de amandină, fără nuci kranz, fără mascotă, șarlotă, diplomat și alte creme de cofetărie.... fără să te îngrețoșeze instantaneu. Fără trandafiri, frunze și alte elemente botanice din marțipan sau zahăr. 

Lucrurile nu sunt simple deloc. Sunt sigură că tortul de ciocolată FROG este undeva acolo și ne așteaptă. Pe parcurs însă, am consolidat relația deja fabuloasă cu tartele. După fiecare încercare de găsire a tortului suprem, revenim puțin la prima iubire - tartele - și descoperim ceva îmbietor. La meciul tarte vs. torte (en francais, mon amour), tartele caștigă zdrobitor. Deocamdată. 

Ultima iubire: Tartă cu cremă de vanilie, pere caramelizate, zahăr brun și alune de pădure.

Rețeta pentru crusta de tartă (rețetă clasică, bună la toate tartele dulci)

• 180g făină
• 40g zahăr pudră
• 100g unt rece, tăiat cuburi
• un gălbenuș de ou
• o lingură de suc de portocale foarte rece (sau apă, dacă ești ok cu o crustă mediocră)
• coajă de portocală sau lămâie (opțional, pui coajă doar daca vrei să iasă o crustă minunată)
• Mâini reci - nu glumesc.

Amesteci făina cu zahărul, un praf de sare și untul tăiat cuburi. Cu vârfurile degetelor fărâmițezi untul si amesteci cu făina până iese ca un nisip. Etapa asta durează maxim 2-3 minute. Dacă ai mâinile calde sau untul este cald, atunci acesta (untul) se va topi, și îți va ieși o cocă în loc de nisip.

Dacă ai food processor folosește-l cu încredere, te înlocuiește de minune.

Când totul a devenit ca un nisip, adaugi oul și sucul de portocale și amesteci cu mâna (sau tot la food processor dacă ai fost înlocuit/ă) până se formează coca. Trebuie să fie tare, aproape prea uscată. E ok, pune-o la frigider în folie de plastic și las-o o oră. După aceea se va întinde mult mai ușor.

Ca să întinzi coca ușor, pune dedesubt și deasupra folie de plastic. Adică așa: folie de plastic pe masă, deasupra coca (într-o formă cât mai sferică) și peste cocă încă o folie de plastic. Când întinzi coca cu sucitorul practic vei atinge folia de plastic.
Măsori tava și întinzi coca cât de mare poți, astfel încât să depășească marginile tăvii.

Ridici folia de plastic de deasupra și așezi coca în tavă folosindu-te de folia care a rămas dedesubt, folie care trebuie să ajungă deasupra (evident, nu vei coace plasticul). Desprinzi și folia care acum este deasupra și faci retușuri la cocă: o peticești pe unde trebuie și o presezi de tavă.

Ca să ai o tartă perfectă la margini, treci cu sucitorul peste partea de sus a tăvii și coca în exces se va tăia.

Acum pui tava (cu cocă) la congelator și o vei coace folosind metoda blind baking, Adică vei coace doar crusta, fără umplutură. Pui hârtie de copt sau folie de aluminiu în tava în care e crusta, și peste hârtie pui ceva greu: boabe de orez, fasole, grâu. Ai grijă ca marginile tartei sa fie acoperite de hârtia de copt, în felul ăsta nu se vor arde.
Rolul acelor boabe grele peste cocă este foarte important, o țin plată. Dacă o vei pune la cuptor fără nimic deasupra, e posibil să facă niște mega-gâlme :-) pe care te vei chinui foarte tare să le culci.
La 180 grade, 10 minute. Apoi scoți tarta, ridici hârtia cu boabe și lași să se răcească. Dacă coca e în continuare foarte moale la mijloc, mai pune-o la cuptor câteva minute.

Ai făcut partea cea mai grea! Acum poți umple tarta cu ce vrei tu.


Aici este rețeta pentru crème pâtissière, cremă fină de vanilie, perfectă pentru tarte cu fructe proaspete.

• 115 g zahăr (sau mai puțin dacă nu te omori după deserturi foarte dulci)
• 2 ouă și încă un gălbenuș în plus
• 2 linguri făină de porumb
• 235 ml lapte 3,5% grăsime
• 120 ml frișcă lichidă, smântână pentru frișcă sau smântână de gătit 
• esență de vanilie Bourbon (din aceea cu bobițe)

Amesteci zahărul, ouăle și făina până se omogenizează într-o pastă groasă.
Fierbi laptele și smântâna la foc mic, într-o oală cu fund dublu, în care lucrurile nu se lipesc de obicei. E foarte importantă oala, iar dacă nu ai una bună, improvizeaza neapărat un bain-marie. Când încep să fiarbă, iei laptele de pe foc și îl adaugi ușor peste crema cu ou, amestecând continuu.
Apoi pui totul la fiert din nou, la foc foarte mic (sau bain-marie), amestecând. Va dura câteva minute până începe să se închege, dar când o va face, procesul va fi foarte rapid, așa că nu scăpa crema din ochi :)
Când e groasă și nu cade din lingură, iei totul de pe foc, pui vanilia (vanilia nu se fierbe) și acoperi cu o folie de plastic (nu face crustă). Se lasă la răcit câteva ore.

Enjoy!

Dacă şi cuvintele ar avea gust

M-am gândit să scriu şi eu ceva, dar e tocmai ora aia care mă loveşte un ‘sugar rush’ incredibil şi în afară de nişte miere nu am nicio altă salvare.

Ciudat sau nu, eu nu prea apuc niciodată din minunăţiile făcute de Cătălina si Roxana, poate doar nişte quiche cu spanac şi feta, ceea ce nu îmi alină suferinţa, eu nemâncând niciodată în viaţa mea brânză. Da, sunt o broască mai ciudată, gastronomic vorbind. Dar sunt convinsă că nici voi nu mâncaţi diverse alte lucruri pe care eu le iubesc: pătrunjel, măsline, muuultă lămâie, coriandru şi combinaţia de dulce-acrişor-picant care îmi aduce papilele în extaz de fiecare dată.

Revenind la momentele în care în mine se duce o adevarată bătălie cu pofta, acestea nu sunt deloc puţine: aranjatul pozelor pentru site şi facebook, corectatul meniurilor, ofertele pentru catering, prezentările pentru parteneri, descrierile pentru evenimente – toate conţin mâncare! Iar cuvintele...cuvintele sunt de fapt lucrul care mă enervează cel mai mult. Cum să mai fiu normală când citesc ceva de genul:

‘Gorgonzola și ciuperci, aromate puternic cu cimbru și ierburi provençale’? – păi după ce mi se duce mirosul de cimbru şi alte ierburi până în varful capului, pot să ignor cu uşurinţă până şi brânza!

‚Dovleac, morcovi, cartof dulce, lapte de cocos, turmeric, coriandru’ ? – a pus cineva cocos, turmeric şi coriandru în aceeaşi descriere?! Îmi este greu să şi selectez care din minunăţiile astea să mi se suie prima la cap...uff

‚Citronella’? – mai e nevoie de vreo descriere? Este clar această Cinderella a tartelor, pe care ar fi bine să nu o subestimezi numind-o tartă cu lamâie, pentru că după ce o guşti te vei teleporta automat într-o grădină tropicală, în miros de coajă de portocală şi lămâie şi în decoruri cu palmieri, apă turquoise şi hula-hula girls. Engage!

Dar cel mai şi cel mai enervant este când îi vezi pe oamenii din jur devorând brioşe şi cookies înainte de a porni spre Babele, căutând cu disperare ultimul ‘cub’ cu somon şi capere şi efectiv îmbulzindu-se pentru ultima felie de banana bread (asta în timp ce tu fierbi zeci de litri de cafea ca să le trezesti lor toate simţurile de dimineaţă şi constaţi cu stupoare că ai rămas şi fără cafea şi fără brioşă, aşa că mănânci resemnat nişte pufuleţi sănătoşi). Ar mai fi câteva poveşti despre oameni frumoşi care aşteaptă patru ore nişte paste şi culeg gunoaiele dintr-un râu în această lungă aşteptare, despre un punct de tratament şi supă în pahare de bere, dar toate astea merită şi ele un post separat.

 (http://www.inthepinkandgreen.com/p/recipes.html)

Until then, citiţi descrierile şi exersaţi-vă imaginaţia. Mai e puţin până pe 15 septembrie!

http://www.f-r-o-g.com/#!acasa/ct5i

Şi pentru că o imagine face totuşi cât o mie de cuvinte:

http://www.fastcodesign.com/1672139/how-food-porn-is-made

a.m.

Plecate pe front - revenim în curând

Viziunea era să începem acest blog povestind despre toate lucrurile frumoase care ne inspiră.
Despre acele minuni culinare, ingrediente, locuri și rețete care ne-au fermecat și ne-au făcut să creăm FROG.

Totul este așa cum am planificat, vom deschide pe 15 septembrie însă, în loc să avem puțin răgaz să spunem povești până atunci, noi trebuie să ne ascuțim mintea și instinctele de luptă.

Lista noastră, mai puțin epică decât cea făcută de Beatrix Kiddo, cuprinde.
1. Ministerul Finanțelor care a reușit să fraudeze aplicația online pentru ajutor de stat http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-15464924-ministrul-finantelor-daniel-chitoiu-decis-anularea-procedurii-pentru-ajutorul-minimis.htm
2. Ministerul Economiei care ne cere o adeverință imposibil de obținut
3. O tanti de la Direcția de Taxe și Impozite Locale care vroia să ne bată când am încercat să obținem sus-numita adeverință
4. Și o întrebare fără răspuns - Care sunt șansele ca afacerea Roșia Montană să fie corectă, atâta timp cât statul român fraudează la un amărât de program de ajutor de stat?


Noi rămânem pozitive și luptăm în continuare. Dacă e ceva ce ne dovedește istoria iar și iar, este că nimic nu e de neschimbat. Basistul lui Roger Waters a cântat proiectat pe Casa Poporului, și puțini ar fi crezut acum 30 de ani că un sistem impenetrabil ar putea să cadă.

Deci încercăm să ne facem soarta și să continuăm lupta cu instituțiile care ne pun piedică în moduri atât de nedrepte.

***

Vreau să vă povestesc cum se face caramelised onion chutney cu zahăr brun, scorțișoară și puțin chilli. Și cum se așează cu grijă pe un blini cu gorgonzola.
Episodul următor.  Până atunci, o poză.

c.t.

Le Frog parle italiano

Exact zarzavaturile astea nu îmi plac: începând cu temerarul zarzavat de ciorbă (nu, nu era niciodată zacuscă în acel borcan, mereu nimeream zarzavat de ciorbă), și încheind cu bulibășeala lingvistică.

Îmi place să vorbesc în română atâta timp cât găsesc cuvintele, și de cele mai multe ori chiar există o traducere și în română. Cei care spun ca nu pot traduce în română cine știe ce chestie din engleză, de obicei nu prea cunosc limba reginei și mai au mult până la a gândi și a visa pe englezește.

Asta fiind teoria, urmează explicația pentru propriul nostru zarzavat aici la FROG.

Peste tot unde apărem, scriem și vorbim, reușim sa combinăm nonșalant toate limbile necesare. Adică, dacă vorbim de Cupcakes, atunci spunem și frosting, icing, filling de carrot cake. Nu sună bine deloc umplutură de prăjitură cu morcov. Bleah!
Când povestim despre Quiche, tous deviens francais, si incepem cu epinards, chevre et saumon.

Am gasit formularea perfect-fandosită care să explice stilul gastronomic adoptat la FROG: noi facem un melange de rețete internaționale. Puteam să îi spunem fusion, dar nu ne avântăm doar în mâncare avangadistă, ci avem și prăjituri ca la mama acasă, doar că mama e de undeva din Provence, Toscana sau Sussex.

Meniul de catering este cel mai zarzavagiu dintre toate, acolo chiar nu mă lasă inima să traduc blini (pâini mici?), canapes, lemongrass, Persian chicken brochettes, vol-au-vent sau amouse bouche.

Roxana mi-a spus că trebuie să explicăm de ce meniul nostru este scris in 2-3 limbi. Să explicăm de ce quiche nu este plăcintă iar banana bread nu este nici pâine și nici chec de banane. Și de ce preferăm să nu aproximăm.

Dincolo de preferințele noastre artistice, culinare și alte înflorituri lingvistice, suntem de fapt trei dictatoare în bucătărie.

Iubim mâncarea și o respectăm ca pe o operă de artă. E undeva un blog care vorbește despre asta, îl voi găsi. Ca orice artă, e vorba de multă muncă, rigurozitate, o doză de chimie și câteva cunoștințe de bază pe care nimeni nu îndrâznește să le calce în picioare.

Când ne spune cineva cu dispreț că brownie este negresă, că banana bread e un chec, cookies sunt fursecuri sau quiche e plăcintă, este ca și cum i-am spune zemflemitor pictorului ca vermillon e un roșu mai dubios. Probabil, în funcție de temperamentul artistului și dispoziția de moment, m-aș trezi cu o pensulă după cap.

Nu ne supără confuzia între produsele de mai sus, asta se va clarifica în timp, vom scrie și povesti multe despre mâncare din toate părțile lumii. Ne irită malițiozitatea comentariului.

În concluzie, dacă ne mai enervează cineva, vom ataca cu brioșele din buzunare.

c.t.